Afecțiuni ale organului vizual

   Bolile ochiului pot afecta globul ocular, nervul optic sau anexele ochiului (conjunctiva, pleoapele, mușchii și nervii oculomotori).

1. Miopia

     Miopia este un defect al vederii care se manifestă prin imposibilitatea de a distinge clar obiectele situate la o distanță mai mare. În acest caz, imaginea se formează în fața retinei. Globul ocular al persoanelor mioape este mai alungit, fiind nevoie de lentile divergente pentru a corecta vederea.

     În jur de 26% din populația lumii are miopie. Cea mai frecventă cauză de apariție a miopiei este cea genetică. Această afecțiune poate fi dobândită și în timpul vieții

2. Hipermetropia

     Hipermetropia este o anomalie de refracție în care imaginea unui obiect se proiectează în spatele retinei, fie pentru că ochiul este prea scurt, fie pentru că razele de curbura ale corneei sunt prea mari.

    Corecția se face cu ajutorul ochelarilor cu lentile convergente

3. Astigmatismul

   În cele mai multe situații, astigmatismul este cauzat de o curbură neregulată a corneei. Razele de lumină care intră în ochi sunt distorsionate și nu sunt focalizate adecvat la nivelul retinei. Curbura neregulată a corneei, în care o jumatate este mai bombată sau mai plată decât cealalată, duce la apariția a două imagini diferite la nivelul retinei. Această proiecție deformată a luminii duce la vederea încețoșată. Există și astigmatism cristalinian, atunci când forma cristalinul este neregulată, având aceleași efecte asupra vederii.

    Această afecțiune este corectată cu ajutorul lentilelor cilindrice.

4. Presbiopia

   Presbiopia reprezintă dificultatea de a vedea clar obiectele situate aproape de ochi, determinată de scăderea puterii de acomodatie a ochiului. Acomodarea este un proces prin care cristalinul își modifică forma, respectiv își mărește puterea dioptrică pentru a oferi o vedere clară de aproape.

   Amplitudinea cu care cristalinul își modifică forma scade odată cu înaintarea în vârstă. Acest fenomen este fiziologic. Nimeni nu face excepție, nici chiar cei care nu au purtat ochelari niciodată. Așadar, cauza apariției presbiopiei este reprezentată de înaintarea în vârstă, care determină pierderea elasticității cristalinului și structurilor oculare responsabile cu acomodarea.

5. Sindromul ochiului leneș

    Ambliopia, denumită şi ,,boala ochiului leneş", apare de obicei când un ochi nu este folosit suficient pentru ca sistemul vizual din creier să se dezvolte corespunzător. Copiii pot dezvolta ambliopie încă de la naştere, pănă la vârsta de 6-7 ani. Persoanele cu ambliopie nu realizează că nu văd bine cu un ochi. Astfel, creierul ignoră imaginile de la nivelul ochiului cu probleme şi percepe numai imaginile de la ochiul sănătos. Este o reacţie inconştientă şi inexplicabilă a creierului, pe care persoanele efectate nu o pot controla.

    Există mai multe forme de ambliopii, dar cele mai frecvente sunt ambliopiile însoţite de vicii de refracţie (miopie, hipermetropie sau astigmatism) sau de strabism. 

6. Strabismul

    Privirea încrucișată (strabismul) este consecința deficienței de funcționare a mușchilor ochilor. Afectează calitatea văzului, dar poate fi și un indiciu al unei boli grave.

   Cele două tipuri principale de strabism sunt: strabismul neparalitic și strabismul paralitic. Strabismul neparalitic apare atunci când funcțiile mușchilor sunt intact. Poate fi rezultatul unei dezvoltări incomplete a reflexelor de mișcare a ochiului(corectabil prin purtarea unui ocluzor pe ochi sau chirurgical) sau al unui defect grav de vedere(miopia sau hipermetropia).

7. Conjunctivita

   Conjunctivita reprezintă inflamația conjunctivei. Constituie cea mai comună infecție a ochiului, ce poate să apară atât la adulți, cât și la copii. Nu este o afecțiune gravă dacă se tratează corespunzător. Boala poate să apară inițial la un ochi pentru ca apoi, în 2-3 zile să afecteze ambii ochi.

   Simptomele sunt reprezentate de senzație de corp străin (“nisip in ochi”), lăcrimare abundentă, jenă oculară, senzație de arsură oculară (în conjunctivita produsă de diverți iritanți) sau mâncărime (în formele alergice).

8. Cataracta

    Opacitatea crescută a cristalinului (cataracta) este o boală comună, în special după depășirea vârstei mijlocii. Se tratează de obicei prin eliminarea cristalinului și introducerea unui implant de cristalin.

9. Orbirea

   Orbirea reprezintă orice formă de reducere a capacităţii de a vedea, inclusiv vederea înceţoşată, tulbure, dublă, puncte negre, scăderea vederii de noapte şi pierderea vederii periferice (vedere în tunel). Orbirea se mai poate referi şi la pierderea vederii care nu poate fi corectată cu ochelari sau lentile de contact.    Această boală poate afecta unul sau ambii ochi, poate apărea treptat sau brusc şi poate fi parţială sau completă. Orbirea parţială defineşte o vedere 

foarte limitată. Orbirea completă se referă la pierderea totală a vederii, persoana în cauză neputând vedea nimic, nici măcar lumină (de cele mai multe ori prin orbire se înţelege această pierderea totală a vederii).

   Modificările vederii pot avea sursa chiar la nivelul ochiului sau pot fi date de alte boli care afectează creierul sau chiar întregul organism.